Din dorinţa de a lămuri cât mai mulţi cititori, din dorinţa de a face puţină lumină în contractele ce se încheie în viaţa de zi cu zi, voi încerca mai jos să prezint câteva condiţii generale de valabilitate ale unui contract civil. Voi reda mai jos câteva din condiţiile generale, forma în care trebuie să fie încheiat, elementele ce trebuie să le conţină.
Aşadar, un contract civil, în linii generale, contract ce se poate modela în funcţie de cerinţe, au câteva elemente obligatorii fără de care îşi pierd valabilitatea.
În primul rând contractul trebuie să fie încheiat într-o formă scrisă, să fie semnat de părţile contractante, să fie datat, iar elementele importante ce trebuie să le conţină este capacitatea părţilor, consimţământul lor, obiectul contractului şi cauza pentru care s-a încheiat. Care sunt caracteristicile esenţiale ale acestor patru elemente?
Capacitatea de a contracta se referă la posibilitatea persoanelor fizice sau juridice de a încheia acte. Astfel minorii, sau cei care nu au capacitate, de exemplu interzişii sau celor cărora li s-au suspendat drepturile civile, nu pot încheia acte valabile. În cazul persoanelor juridice, acestea trebuie să fie legal constituite, înregistrate conform legilor ce li se aplică. Capacitatea se referă deci, în linii generale la aptitudinea persoanei de a încheia personal sau prin reprezentanţi, contracte. Incapacitatea reprezintă, aşadar, o excepţie. Sigur că un act încheiat în lipsa capacităţii este un act nul. Mai putem arăta că există o strânsă legătură între capacitate şi discernământ. Sub aspectul probei putem spune că o persoană capabilă, trebuie să dovedească lipsa de discernământ şi vice versa o persoană incapabilă trebuie să dovedească că a avut discernământ.
Referitor la consimţământ acesta potrivit dispoziţiilor codului civil, mai exact art.953, nu este valabil dacă este dat prin eroare, smuls prin violenţă, sau surprins prin dol. Astfel, aşa cum rezultă din dispoziţiile legale, acesta nu trebuie să fie viciat în nici un fel. Putem spune altfel că manifestarea de voinţă trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii: să emane de la o persoană cu discernământ, să fie făcut cu intenţia de a produce efecte juridice, să fie exteriorizat şi neviciat. Am să încerc să expun pe scurt prin câteva exemple ce însemnă viciu al consimţământului dat din eroare, smuls prin dol sau violenţă.
De exemplu o persoană crede că încheie un contract privind vânzarea unui produs pentru suma de 10.000 euro, însă din neatenţie se trece în contract 1.000 euro. În acest caz avem o eroare, deci o prezentare inexactă a realităţii în momentul încheierii actului. Sau un alt exemplu, când din eroare contractul este semnat crezând că este vorba de un schimb de locuinţă, dar din eroare era vorba de un contract de vânzare-cumpărare. Tot aşa ne putem gândi la o situaţie în care o persoană cumpără un apartament crezând că este situat la etajul 2 al imobilului, dar în realitate acesta era situat la etajul 9, dar urcând cu liftul nu a ştiut la ce etaj a urcat când i s-a prezentat apartamentul.
Pentru a explica cât mai bine „dolul” trebuie doar să ne gândim la dispoziţiile legale în materie, art.960 C.civ., care ne explică a doua cauză de nulitate a actului prin neîndeplinirea consimţământului fiind o cauză de nulitate a convenţiei când prin mijloace viclene, întrebuinţate de una dintre părţi, este evident că cealaltă parte, fără aceste manipulări nu ar fi încheiat contractul.
Violenţa este un alt viciu al consimţământului, care constă în ameninţarea unei persoane cu un rău, care să-i provoace acestuia o temere, care o îndeamnă la încheierea actului respectiv, contract pe care în alte condiţii nu l-ar fi încheiat.
A treia condiţie de valabilitate a unui contract sau act juridic în linii generale, este obiectul. Pentru a înţelege pe scurt ce înseamnă „obiect” al unui act juridic, trebuie din nou să ne gândim la dispoziţiile Codului civil – art.962 şi următorii, prin care se desprind anumite condiţii ale obiectului actului juridic civil. Acestea ar fi: obiectul trebuie să existe, să fie posibil, să se afle în circuitul civil, să fie determinat, să fie licit, să constea într-un fapt personal al celui ce se obligă şi cel ce se obligă să fie titularul dreptului respectiv. Pentru a înţelege mai bine să ne gândim doar la încheierea unui contract prin care o persoană s-ar obliga ca în schimbul unei sume de bani să comită o faptă ce ar fi considerată infracţiune potrivit legilor penale.
Ultima condiţie de valabilitate a unui contract este cauza pentru care acesta se încheie. Obligaţia fără cauză sau bazată pe o cauză falsă nu poate produce nici un fel de efect. Cauza trebuie să fie licită şi morală, adică să fie permisă de lege şi să exprime adevăra voinţă a părţilor.