Consider util să vin în sprijinul cititorilor şi de această dată, cu o problemă tot mai des întâlnită în practică, încercând să insist mai mult asupra acestui contract, încercând să evidenţiez unele aspecte care îl caracterizează, venind astfel în întâmpinarea, spun eu, a celor care nu cunosc suficient de bine acest contract sau a celor care se gândesc să încheie un astfel de contract, negândindu-se imediat la toate consecinţele juridice ce acesta le implică.
Încercând să definim acest tip de contract, trebuie să ne gândim că el trebuie să fie încheiat între două părţi; o parte numită întreţinut (respectiv proprietarul bunurilor) transmite unul sau mai multe bunuri (mobile, imobile ori o sumă de bani) unei alte persoane, numită întreţinător, cu obligaţia pentru acesta de a presta întreţinere celui ce îi transmite bunurile, până la decesul acestuia, fie unei alte persoane pe o perioadă de timp determinat. Tragem de aici aşadar prima concluzie esenţială, că acest contract constă într-o obligaţie pe care şi-o asumă întreţinătorul, obligaţie de „a face”, cu caracter strict personal.
Putem spune deci, că întreţinerea are un caracter sinalagmatic, adică trebuie să fie încheiat între două părţi, are un caracter oneros, constând dintr-o contraprestaţie (transmiterea bunului în schimbul întreţinerii), este şi aleatoriu deoarece niciodată nu ştim şi nu putem determina întinderea lui (poate fi de câteva luni sau de câţiva ani).
Pentru a putea fi încheiat valabil, un astfel de contract trebuie să îndeplinească cumulativ câteva condiţii, pe care încerc să le explic în câteva cuvinte mai jos:
Ca orice fel de alt contract consimţământul părţilor care contractează trebuie să fie exprimat liber, să nu fie viciat prin nici un fel, în cazul în care acesta este obţinut prin mijloace de constrângere, contractul îşi pierde valabilitatea, putând fi anulat;
Prin asimilare cu alte contracte, o altă condiţie valabilă şi pentru contractul de întreţinere se referă la faptul că părţile trebuie să aibă capacitatea de a contracta, pentru că întreţinutul transmite dreptul de proprietate asupra bunurilor, iar întreţinătorul îşi asumă obligaţia de „a face”, adică de a întreţine pe întreţinut sau pe o terţă persoană, persoană în favoarea căreia se încheie contractul. Capacitatea ne duce cu gândul la posibilitatea unei persoane de a avea drepturi şi obligaţii.
Obiectul îl constituie bunurile la care se referă contractul de întreţinere.
Cauza pentru care se încheie contractul trebuie să fie şi morală şi licită;
Forma în care se încheie acest contract este scrisă fie printr-un înscris sub semnătură privată sau autentic. Dacă legea impune o anumită formă, de exemplu la imobile, atunci actul va fi autentic.
Acestea fiind enumerate, să vedem în linii generale, ce obligaţii are întreţinutul pe parcursul desfăşurării contractului – să transmită dreptul de proprietate asupra bunului înstrăinat, să garanteze împotriva evicţiunii şi viciilor ascunse; iar întreţinătorul este obligat să acorde întreţinere întreţinutului potrivit înţelegerii, iar în caz de neexecutare întreţinătorul având dreptul de a cere executarea contractului sau rezoluţiunea acestuia (art.10211 C.civ.);
Dacă cel ce şi-a asumat obligaţia nu o execută de bună voie şi executarea în natură a devenit imposibilă, are dreptul să se adreseze instanţei cu acţiune de chemare în judecată a debitorului, cerând transformarea obligaţiei de întreţinere în despăgubiri prin obligarea la plata unei sume de bani de egală ca valoare cu întreţinerea, plătibilă periodic, lunar (art.1075 C.civ.).
Aceste măsuri nu se pot lua dacă nu se reţine vina întreţinătorului, ci a întreţinutului, care din diverse motive refuză întreţinerea ce i se acordă şi aceasta în speranţa că va obţine rezoluţiunea contractului, aruncând vina pe întreţinător.
Dreptul de întreţinere este personal, nu e transmisibil prin succesiune, el stingându-se prin moartea beneficiarului.
Mai putem arăta faptul că acest contract se deosebeşte de contractul de vânzare-cumpărare, deoarece în caz de rezoluţiune, părţile sunt obligate să restituie prestaţiile primite, iar în cazul rezilierii întreţinerii, datorită prestaţiilor succesive, creditorul nu este obligat să restituie întreţinerea pe care a primit-o.